DAN SOCIU, VINO CU MINE ȘTIU EXACT UNDE MERGEM, 2014

 IN THE MOOD FOR LOVE

la opt fără un sfert mă grăbesc spre casă

în felul acela mizerabil în care ne grăbim seara

să vedem nu știu ce la televizor dar

dar la opt dau pe tvr 1 acolo tu

doar atât prinzi

zâmbesc de fiecare dată

când chinezoaica se sprijină ușor de câteun perete

zâmbești?

cândva mi-ai spus tu nu îi înțelegi oboseala

sărut-o prostule strig

și sar din fotoliu ca la meciuri

dar noi știm că n-o s-o facă

a treia oară l-am văzut în cala azur

îmi strângeai mâinile la fazele slow

și muzica aia care ne buburuzea pielea

și ea cobora să-și cumpere mâncarea ei singuratecă

și el fuma la capătul treptelor

așteptând să se oprească ploaia

și eu gelos pe el

și tu geloasă pe ea

acum stau înțepenit în fotoliu

cu pielea buburuzită toată

și-mi aprind o țigară

cu gesturi studiate

gesturi de hong kong

acolo tu tragi pe tine o pătură

ADRIAN ALUI GHEORGHE

 SECVENȚĂ

Dimineața întorc cheia și pun lumea mea în mișcare.

Potrivesc gândurile după ora zilei,

destul au umblat prin universuri paralele.

Viața e la locul ei, moartea e la locul ei,

visele au căpătat consistența varului de pe pereți.

ADRIAN ALUI GHEORGHE, COMUNITATEA ARTISTICĂ, 2020

DUMITRU RADU POPESCU, CÂINELE DE FOSFOR, 1982

 VASILE

Foarte ciudat! Foarte ciudat!

Vasile Procletul, zis Ciușcă -

Scrie pe cruce c-a trăit

Între anul cutare și

Anul cutare

Ceea ce în realitate nu-i adevărat!

El a căzut sub foc de pușcă

Luat în cătare,

În alt văleat. 

DUMITRU RADU POPESCU, CÂINELE DE FOSFOR, 1982

 Pentru Zăgan Costel, dorindu-i nezăgăzuite forțe creatoare!

DRPOPESCU

Botoșani iunie 1983

DOCTOR POESIS CAUSA: MIHAI EMINESCU, VOL.IX, TRADUCERI

DOCTOR POESIS CAUSA: MIHAI EMINESCU, VOL.IX, TRADUCERI:  MACHIAVELLI Toată lumea e plină de plebe, iar cei puțini care sunt mai cu minți nu ajung să vorbească și ei decât când mulțimea, care în si...

EMIL CIORAN - CARNETUL UNUI AFURISIT, 2021

 Insomnia e fântâna deșertăciunii.

DESPRE COSTEL ZĂGAN

 cv- Costel Zăgan

Costel Zăgan s-a născut la 20 ianuarie 1958, în satul Tudor Vladimirescu, aflat atunci în comuna Ringhileşti, iar în prezent în comuna Albeşti, judeţul Botoşani. Părinţii, Ioan şi Elena, sunt originari din Bucovina.

Urmează gimnaziul în satul natal. Este absolvent al Liceului de cultură generală "A.T. Laurian", Botoşani, promoţia 1977, şi licenţiat al Facultăţii de Litere, Universitatea "Al. I. Cuza", Iaşi, cu lucrarea "Natură şi eros la Eminescu".

Este căsătorit şi are cinci copii: doi băieţi şi trei fete.

Publică: poezii, aforisme, epigrame şi altele în revistele Colloquium, Convorbiri Literare, Intertext, Poezia, Hyperion, Timpul, Absolut Cultural.

A debutat editorial pe 18 decembrie 2005, cu volumul "Hiperbole blitz", la Editura Axa, Botoşani.

A mai publicat "Cezeisme" în 2008.

Pe 11 octombrie 2012 a publicat online volumul de versuri "Gravitaţia sufletului".

21 august 2014, Editura AXA, publică volumul de poeme Erezii second hand , de Costel Zăgan .

28 mai 2015, Editura AXA, Botoșani, publică romanul cibernetic, DEȘERTUL DE CATIFEA, de Costel Zăgan.

Pe 14 martie 2013,revista 21Artemotion l-a desemnat pe Costel Zăgan - SCRIITORUL ZILEI , publicându-i-se poemul "Sentinţa-i divină" şi proza "Paraşutist şi îndrăgostit".

Prezent în antologiile:

"Porni Luceafărul", Botoşani, 1995

"Nord - Antologia poeţilor botoşăneni de azi", 2009

"Însemne", Bacău, 2010

"Poeme hai hui- antologie de poezie", Editura Singur, Târgovişte ; Editura Grinta, Cluj-Napoca ; octombrie, 2012

"Însemnele unei tăceri- antologie de poezie -2012",Editura ROVIMED PUBLISHERS,Bacău, decembrie 2012

"Amprente temporale- antologie de poezii cronopediene",Braşov, mai 2013

"Autograf pentru m(â)ine-lirică, proză şi arte platice", Adjud, 2014

Aprecieri critice

Gellu Dorian (2005):

"Costel Zăgan debutează târziu cu un mănunchi de "poeme blitz", după ce prezenţa lui discretă, retras fiind la o şcoală din judeţul Botoşani ca profesor de limba română, în presa literară a atras atenţia, în mod special, asupra laconismului scrisului său."

Aprecieri critice anterioare debutului în volum:

Mihai Ursachi (Cronica", 1981):

Scrieţi cu uşurinţa aparentă a celui cu dotaţie nativă; cum în orice bine se ascunde de regulă şi reversul său , uşurinţa cu care se pare că puteţi compune riscă să se transforme în frivolitate. În totalitate însă, poeziile îmi dau despre Dvs. imaginea unui poet în plină devenire de la care ne putem aştepta la minuni. Am putut desluşi în poezii multă sesibilitate şi o bună stăpânire a uneltelor lirice. Fragilitatea Dumneavoastră poate fi forţa Dumneavoastră.

Emil Brumaru (SLAST, 1982):

Bucuros că pot scrie fără ezitare lângă Costel Zăgan cuvântul talent, îmi îngădui să-l arăt tuturor cu sufletul! Un nou partener de călătorii spre azur!

Ioanid Romanescu (Convorbiri Literare, 1983):

Nu ştim ce vârstă şi ce profesie aveţi, nu ştim de când scrieţi şi de ce aţi apelat la noi cu exagerată sfială. Noi nu declarăm genii, nu ne batem cu pumnii în piept că vom face şi vom drege, nu avem posibilitatea să vă publicăm masiv (după expresia altora), pentru că (după expresia noastră) nu visăm în locul altora. Noi vă mângâiem ameninţându-vă: sunteţi un talent care ar trebui bătut pentru a scrie. Luaţi-vă în serios, pentru că aveţi ce spune! Şi nu uitaţi că artistul nu e un simplu martor care-şi manifestă uimirea, ci o conştiinţă care deranjează.

Emil Druncea scria pe 25 decembrie 2010 într-o cronică la apariţia volumului "Însemne", o antologie cu 48 de poeţi din întreaga ţară:

Şi iată poetul autoironiei, Costel Zăgan! O ironie fină, de rang superior străbate poeziile publicate în antologia "Însemne".

Să exemplificăm!, cum ar spune profa de română: "Ce poftă am să fiu nemuritor/şi Doamne nu-s decât doar trist", atunci când oamenii normali sunt trişti, "nemuritorul" nu-i "decât doar trist"!

El revendică într-una şi orice: "iubirile femeilor frumoase", drept pedeapsă că există, iar moartea se miră şi ea de-o asemenea revendicare, "când naiba să te ia eşti muritor", de unde deducem că nu Domnia Sa Moartea trebuie să-l ia, ci naiba, că e muritor, vorba ceea, Moartea îi ia doar pe nemuritori!

Un joc al legităţilor universale întors pe dos de către marele autoironic.

Domnul Zăgan îşi revendică şi dreptul la o stea fiindcă există, creând iarăşi un joc întors al legităţilor: oamenii cred că fiecare pământean are câte o stea în care merge după moarte sau că la moartea fiecăruia cade câte o stea, dar ironicul poet ne trimite şi la steaua-star, pentru că, nu-i aşa, este în "Paradisul aparenţelor".

Când nu e ironic, e "binevoitor"cu iubita: "Cad stele de pe sânii tăi femeie/firmamentul discret ţi-l descheie", avid să afle cum arată firma de sub firmament, cum ar zice chiar poetul. ("Hainele demodate ale nopţii")

Ironic, deşi nu pare la prima citire, este şi "Poem de sus", unde lacrimile iubitei sunt arteziene, adică urcă, iar ochii iubitei sunt indecent de albaştri, toate acestea pentru că cerul şi-a dezbrăcat norii.

Cititorii acestor poezii pot depista şi filosofia de viaţă a poetului, metaforele pe care şi le ia în serios ca să creeze o POEZIE ironică de cea mai foarte extraordinară calitate.

Marian Dragomir a scris în "22 de amprente" (prefaţă la "Amprente temporale", mai 2013):

Creaţia din cuvânt este marca poetului Costel Zăgan, la care Dumnezeu guvernează viaţa neexplorată a omului, "Dumnezeu este Cuvântul/suflecaţi-aş moarte" (Incompatibilitate mondială). Relevant în descifrarea menirii poetului este poemul "Artă poetică", dezvăluindu-i concepţia despre viaţă şi lume, "în ficare zi/urc/câte-un/vers/din Golgota".

Mihaela Meravei a scris în "Amprente ale sufletului gravate pe file de timp" (prefaţă la "Amprente temporale", mai 2013):

Poet, aforist, scriitor, Costel Zăgan ne va încânta cu un grupaj divers de poeme. De la poezia scurtă de esenţă, trecând prin ludicul unor poezii în rimă, până la poezia de dragoste declarativă.

Limbajul lejer, versurile pline de o învăţătură transmisă prin umor, uşor ironică, face ca poemele lui Costel Zăgan să fie citite cu plăcere şi interes: "În fiecare zi/urc/câte-un/vers/din Golgota" (Artă poetică).

Nu metafora este punctul forte al versurilor scrise de poetul Costel Zăgan, mai degrabă mesajul transmis de ele, ca şi cum citeşte gândurile unui "hâtru plin de glume", parafrazându-l pe marele Vasile Alecsandri: "Nebunul/satului/Urlă/de/plăcere/În/jurul/bisericii" (Zonă erogenă).

Florentina Toniţă a scris în articolul "Costel Zăgan - poetul ereziilor târzii":

Debutul târziu (la 47 de ani, cu "Hiperbole blitz") nu denotă o autoexcludere a poetului din piaţa literară, ci mai degrabă o amânare a mărturisirii livreşti (stricto sensu). Departe de a fi un autor prolific, Costel Zăgan este totuşi un bun strateg, el desfăşurându-şi poemele în pagini de reviste, pe bloguri sau site-uri de specialitate, rămânând însă permanent într-o stare de reverenţioasă timiditate cu propria poezie.

Dovedind o fervoare direct proporţională cu o anume vibraţie nedisimulată la inefabilul poetic, Costel Zăgan îşi asumă timbrul liric personal, cu un discurs sincer, fără exuberanţe şi contemplaţii inutile, chiar dacă uneori abundă în autoironii iscoditoare sau versuri vag melodramatice, cărora le conferă, însă, un aer de sensibilitate mereu în alertă.

Deşi pare să fie tributar poeziei tradiţionaliste, în vers clasic, Costel Zăgan îşi surprinde cititorul cu poeme îndrăzneţe, scormonitoare, dar lipsite de stridenţe lingvistice. Poetul îşi asumă astfel o etică a cuvântului, el rămâne credincios sieşi, dar şi culturii în care s-a născut şi a creat.

Poemele lui Costel Zăgan nu cad în desuetudine, o anume mirare şi o sprinteneală a rimei asigurând poeziei coerenţa lirică atât de necesară, rima fixând, de fapt, mesajul poetic al discursului.

Insistenţa tematică (Eminescu, Poetul, dragostea etc.), relieful extrem de personal în care se desfăşoară, alături de o predispoziţie naturală pentru imagini poetice care dezvoltă aceste tematici, fac din Costel Zăgan un autor care permanentizează starea de poezie, o cultivă şi o transmite semenilor săi fără orgoliu, dar cu o responsabilitate care tinde să devină, în sine, o profesie.

De remarcat, la Costel Zăgan, generozitatea faţă de poezia confraţilor săi, care trece dincolo de statutul de simplu cititor. Prin aceasta rostul său se multiplică, aşteptăm ca şi confraţii să îl (re)citească şi să îl (re)cunoască.

Interviu[modificare]

Paul Ungureanu a realizat un interviu cu Costel Zăgan, în Revista Hyperion nr. 2 din 2001,la rubrica "Dialoguri":

Costel Zăgan: A fi profesor la ţară înseamnă să poţi face un pas. Un pas din infern în... prezent!

- Când aţi debutat în învăţământ şi ce lucruri v-au marcat în această frumoasă profesiune de dascăl, ce esta ocolită de mulţi tineri în zilele noastre din cauza unei mici retribuţii?- Prin urmare, am "debutat" în învăţămînt de... două ori. În 1977, câteva luni, până la plecarea la oaste şi, după lăsarea la vatră, la şcoala din satul natal, unde se învăţau, pe vremea aceea, zece clase.M-a marcat, în chip deosebit, atmosfera tinerească şi plină de elan. Era cât pe ce să spun: elan revoluţionar! Dar să ştiţi că aşa era. Revoluţia era în mine, în noi,în dorinţa noastră de-a "înşfăca"... munţii, de a-i... răsturna şi de-ai... pune la loc! La locul lor: lângă cer!

- Cum erau copiii, elevii?- Fiind din aceeaşi localitate cu ei, erau dificili şi... minunaţi! Porneam împreună, să cucerim... Everestul limbii române! Încă mai urcăm!Cu mâinile sufletului "însângerate" de stânci, epitete şi metafore! În buzunare, flutura, şi atunci, şi acum, vântul!

- Şi totuşi, de ce, după zece ani de la terminarea faculăţii, nu aţi dat examenul de licenţă?- În timpul facultăţii, am fost remarcat de profesorii: Elvira Sorohan, Mihai Drăgan şi Constantin Parfene. Am pregătit pentru licenţă lucrarea "Natură şi eros la Eminescu", sub coordonarea regretatului profesor universitar Mihai Drăgan, care şi-a întrerupt viaţa, din nefericire, în anul 1993.Amân, din varii şi încurcate motive, prezentarea licenţei. Între timp caut alt coordonator, nu al destinului, ci al lucrării în cauză. La întretăierea mileniului doi cu... următorul, "riscă" să-mi ia sub oblăduire universitară lucrarea pentru licenţă în litere, doamna profesor Noemi Bomher. Probabil că voi fi licenţiat, după... o mie de ani de la absolvirea Facultăţii de Litere! NU un veac,ci un mileniu de singurătate. Pentru mine! În 1982, m-am căsătorit cu învăţătoarea Doina Alupoaie. Repartizată la şcoala din satul meu natal, unde eu funcţionam, deja, ca profesor suplinitor de limba şi literatura română, încă din 1979.Între 1983 şi 1989, pun la cale, împreună cu nevastă-mea,... cinci copii. Trei fete şi doi băieţi. La această oră, copiii se află pe următoarele trepte (ale destinului propriu): Diana-Mihaela, anul IV, Liceul Pedagogic Botoşani; Monica, anul III, acelaşi liceu; Marius-Ilie, anul I, Liceul "Demostene Botez", Truşeşti; Ioana-Loredana, clasa a VII-a, Şcoala Tudor Vladimirescu; Andrei-Victor,clasa a V-a,aceeaşi şcoală.

- De unde aveţi această pasiune arzătoare pentru scris şi literatură?- Dragostea pentru literatură, pentru poezie în special, cred că îmi vine de la mama şi... un frate al bunicului din partea tatălui, un călugăr iubitor de buchie scrisă. Au urmat în ordine cronologică învăţătorii: Constansa şi Constantin Costânceanu, Dumitru Gheorghiţă. Apoi, profesorii de limba şi literatura română: Ioan Lăcătuşu, Cornelia Popa şi poetul Dumitru Ţiganiuc.Un loc aparte pentru formarea gustului meu pentru literatură l-a avut Cenaclul de la Casa Corpului Didactic, condus cu dragoste şi competenţă de poetul şi profesorul Dumitru Ţiganiuc. Tot aici l-am întâlnit, licean fiind, şi pe poetul Mihai Munteanu.Cam pe-atunci, are loc şi întâlnirea cu extraordinarul om şi poet Lucian Valea şi cu mai tinerii şi... "încăpăţânaţii" întru poezie - Gellu Dorian, Val Guraliuc, Constantin Bojescu, Lucian Alecsa, George Luca şi, bineînţeles, cu acel argint viu, metaforic vorbind, Emil Iordache!

- Într-un interviu anterior am pus o întrebare poetului şi prof. Mihai Munteanu, din Cordăreni, în legătură cu menirea dascălului de ţară. Cu ce se confruntă el în prezent?- Menirea lui nu s-a schimbat, cred, de la... Ion Creangă încoace. Tot trebuie să ia acea bucăţică de humă, cu suflet, numită copil, şi să o poarte, modelând-o continuu, nestrivindu-i liniile proprii de forţă, către lumina viitorului. Viitor care, fiind tot de aur (ca pe vremea lui Eminescu!) e normal(!), aproape inaccesibil majorităţii copiilor de ţărani. Totuşi, să nu ne... întunecăm! Soarele raţiunii, încă, e deasupra orizontului! Al raţiunii şi al speranţei! Doamne-ajută!

- Trăind în mediul rural, cum reuşiţi să ţineţi pasul cu toate noutăţile de pe plan cultural şi literar?- Pentru mine, viaţa la ţară nu este o întâmplare, o obligaţie profesională, ci este... o opţiune. Pentru sufletul meu de... Atlas (...rural?, nicidecum!), (între)ruperea contactului cu această viaţă ar însemna... moartea! Fizică şi... metafizică!Viaţa la ţară, pentru mine, nu este un exil!Iată, îi am aici, în bibliotecă, lângă mine, mereu, pe Urmuz, Aristotel, Kafka, Dinescu, Eliade, Eminescu, Shakespeare, Borges, Noica, Pleşu, Eugen Ionescu, Liiceanu ş.a.m.d. Şi, peste tot, nu pot scăpa de el!... Costel Zăgan!Şi, încă ceva: facultatea deşi am "făcut-o" la fără frecvenţă, fiind şi căsătorit, având şi copii, fiind profesor suplinitor (cum sunt şi în prezent, fiind plătit ca atare), deşi am absolvit o facultate, neavând... patalamaua la mână, punga mi-e mai mult... goală. Aşa că nu am avut şi nu am niciun fel de motivaţie... financiară, pentru o asemenea opţiune, având - pe atunci - şi o jumătate de normă la C.A.P. (Cooperativa Agricolă de Producţie, pentru cei mai tineri) să-mi pot întreţine familia destul de numeroasă, deci facultatea nu a fost numai un... chin ontologic şi antologic, ci şi o voluptate axiologică! Zău!Legătura cu exteriorul (eu fiind miezul destinului propriu şi personal) mi-a fost favorizată de cărţi şi reviste: Caiete botoşănene (Hyperion), Convorbiri Literare, Ateneu, România Literară, Luceafărul, SLAST, Familia,Steaua, Freamăt de codru, Poezia.Pe plan literar, am debutat, ca orice poet de mai multe ori.Mai întâi, în revista Liceului "A.T. Laurian", Botoşani, prin anii 1973-1974, apoi în ziarul judeţean Clopotul (1977). După aceea în Flacăra lui Adrian Păunescu, Familia, Caiete botoşănene.În 1983, am luat Premiul revistei Steaua, la Festivalul de poezie "Poemele luminii"; în 1995, de asemenea, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Moldova, Iaşi, la Porni Luceafărul... Tot în 1995, îmi apare volumul "Poeme infracţionale", scris şi "manufacturat" în Penitenciarul Botoşani, unde,... singurătatea mea a hibernat un an şi jumătate, din motive, pardon, cauze, arhicunoscute şi... depăşite, din fericire!Totuşi, nu pot trece cu vederea, din această perioadă, înfiinţarea revistei (cu circuit închis) "Caietele lui Cain", interviul pe care mi l-a luat revista Timpul (Iaşi), prin persoana lui Viorel Ilişoi: "Dacă vrei să scrii o poezie, cheamă-ţi avocatul!" (decembrie 1995), publicarea unei pagini "Poezii din închisoare", în revista Timpul, ianuarie 1996 şi un grupaj de poezii în revista Hyperion (Caiete botoşănene) nr.1-2, 1995, la rubrica "Poezia spaţiului concentraţionar."

- Când v-aţi apropiat de jurnalism?- M-am apropiat când, liber fiind şi... şomer, am urmat aşa-numitele cursuri de iniţiere, susţinute, cu aplomb pedagogic, profesional şi... părintesc, de numiţii: Radu Câjvăneanu şi Lucia Olaru Nenati. Sus-numitele cursuri m-au îmbolnăvit pe viaţă de jurnalism, de patima de a scrie, nu numai poeme, ci şi Lecturi perpendiculare şi alte articole, în care îmi tăiam craca de sub picioarele... minciunii şi (im)posturii (im)personale. Aşa că am mai publicat prin: Colloquium (revista-meteor a lui Valerian Ţopa), Hyperion (Caiete botoşănene), Convorbiri Literare, Poezia, Jurnalul de dimineaţă, Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi. Altceva? Am revenit în învăţământ... în satul natal, după un ocol... postuniversitar pe la Botoşani.

- Alte gânduri?- Am descoperit: inventemele, hipersonetele( cezeismele), lecturile perpendiculare şi braşovismele. Dar - atenţie! - nu le-aş fi descoperit, dacă nu le-aş fi inventat!Şi, să nu uit (cum aş putea?): am gata pentru tipar un volum de hipersonete, intitulat "Ghinişor antishakespeare", şi un alt volum de poeme - "Hiperbole blitz". Volume ce-şi aşteaptă sponsorii cam demult.Pentru edificarea cititorilor şi nu numai, ultimul hipersonet din "Ghinişor antishakespeare":

Finul lui Shakespeare

Zic zău lui Dumnezeu poete

zic zău te-ai întrecut pe tine

că nişte fumuri ai celeste

şi arzi cu flăcări mioritico-străine

Zic zău te-ai întrecut pe tine

ţi-ai luat şi umbra înainte

ţi-ai tras şi nişte ţoale în fine

ai contracandidaţi atât în cer şi în morminte

Ţi-ai luat şi umbra înainte

şi nişte fumuri ai celeste

tratezi de sus şi în cuvinte

zic zău lui Dumnezeu poete

Zic zău te-ai întrecut pe tine

ţi-aştepţi doar naşul care nu mai vine

(Lipsa semnelor de punctuaţie, de aici ca şi din destin, îmi aparţine!) Vă mulţumesc pentru răbdarea Dvs!

- La fel, şi eu vă mulţumesc pentru sinceritatea debordantă a răspunsurilor!

CONSTANTIN DRACSIN, OCHII ȘI OMĂTUL CERULUI, 1996

 BIFURCAȚIE

Blestemând mâna sfâșiată

că nu a mai avut loc

pe piept.

Mă credeam

aproape straniu,-

numai Arhimede a țopăit

gol pușcă

pe stradă?

A găsit?

Am găsit?

A pierdut baia

sau am găsit amândoi moartea?

LUCIAN VASILIU, DINCOLO DE DISPERARE, 1995

 Colegului și prietenului

Zăgan,

botoșănean spiritual,

cordial,

           Lucian Vasiliu,

            aug, 2001

            Iași, Casa ”Pogor” 

          

Citate incomode din Cartea Zilei : VIOREL ILIȘOI - VIAȚA LITERARĂ PE BAHLUI, 2022

* ** DORIN SPINEANU:

*Convorbiri literare a devenit un melanj grotesc de analfabeți beți cu inși de o oarecare calitate spirituală.

* Îi admir pe scriitorii ruși, dar aici parcă prea se percutează pe chestia asta slavă.

* Fiecare scriitor are, în absolut, destinul lui, iar în viața literară a târgului ăstuia împuțit nu poți tolera la nesfârșit toate mizeriile unuia sau altuia. Niște ratați...

*** LUCIAN VASILIU

*Nu răspund la calomnii și la problema...spinoasă a limbajului.

* S-ar înțelege că eu am privatizat muzeele literare ieșene înainte de privatizare.

* Ratând sterilitatea (u)morală spineanoidă, reamintesc activitatea mea de condeier, din 1990 până astăzi, deși îmi place să practic modestia de tip creștin.

*** EMIL IORDACHE

* Dar noi nu suntem la judecata de apoi a literaturii, ci suntem în perioada de dinaintea Judecății de Apoi și, dacă ne aducem aminte Apocalipsa, Dumnezeu n-a promis nici fraternitate, nici egalitate, nici libertate, ci a promis dezbinare.

* Trăim într-un moment al dezbinării.

* Critica literară ar trebui să fie reprezentată de profeți care să vadă și să profețească spre înainte. 

.

SĂPTĂMÂNA POETULUI - Costel Zăgan: DAN SOCIU ÎN ȘAPTE POEME

SĂPTĂMÂNA POETULUI - Costel Zăgan: DAN SOCIU ÎN ȘAPTE POEME:   CÂT CHINA și noi cățărați pe băncile ude de piatră cu ziare vechi îndesate sub fund unul a zis băi eu mi-aș face un colier din chiștoace a...

***O poezie, pe sub mână***- Costel Zăgan : RUGUL DIN RUCSAC

***O poezie, pe sub mână***- Costel Zăgan : RUGUL DIN RUCSAC: Costel Zăgan Tăceri care toată noaptea ți-au pus bețe-n roate iată-le acum împreună punând în mișcare mașina infernală a poemului POEME HAI ...

POCITANIA CERULUI

 Jumătate de înger

zburând

pe

jumătate

de

diavol șchiop

Zâmbiți

să nu vă crească

aripi

în loc

de

sex

Costel Zăgan, HIPERBOLE BLITZ, 2005

EMINESCU - POLITOLOG CONTEMPORAN: Adaptabilitatea c-un mediu nesănătos, nedemn, nu ...

EMINESCU - POLITOLOG CONTEMPORAN:  Adaptabilitatea c-un mediu nesănătos, nedemn, nu ...:   Adaptabilitatea c-un mediu nesănătos, nedemn, nu înseamnă superioritate organică. MIHAI EMINESCU

Premiul Asociației Scriitorilor din Moldova- Iași, 1995: COSTEL ZĂGAN, BOTOȘANI, la Festivalul- concurs ”PORNI LUCEAFĂRUL...”

 MATURIZARE SFORȚATĂ

LIBERTATEA MI-A PUS CĂTUȘILE

închisoare deschide-ți ușile

se-ntorc din copilărie păpușile

GOLGOTA CUVÂNTULUI

Doamne Iisuse al limbii române

iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul

viața trece numai visul tău rămâne

îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul

este trup din trupul tău preasfânt

de-l rostesc se-nfiorează gândul

fără tine nu există niciun gând

Este trup din trupul tău preasfânt

viața trece visul însă mai rămâne

niciodată azi și mâine și oricând

Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul

îi dau viața-n mine răstignindu-l

FOTOSOFIE

Cerul a ieșit afară

din cuvânt abia se vede

incurabil de primăvară

convalescent de verde 

TRISTEȚI PENTRU ACASĂ

După o partidă de singurătate

poți fi singur pe săturate

Și numai după două femei

știi să numeri până la trei

Și-atunci cuvântul împotrivă

îți va bea sângele ca o sugativă

IMPARȚIALUL DISCIPOL AL DIAVOLULUI ȘI AL BUNULUI DUMNEZEU

Bună dimineața Singurătate

ziceam să-ți zic că ți-aș mai zice

că sunt un om cu greutate

mai penetrant ca falsele alice

Ziceam să-ți zic că ți-aș mai zice

că după ce se-aude-mpușcătura

mă face mai puternic Nietzsche

dar tot nu știu să-nchid tăcerii gura

Că după ce se-aude-mpușcătura

și fiind un om cu greutate

nu pot să-mi eludez natura

la revedere Singurătate

Ziceam să zic o n-aș mai zice

tot ce-mi șoptește ăla micu Nietzshe

EPIGRAMĂ PRIN OGLINDĂ

Cerul acesta e neserios

de câte ori

are ocazia

se întinde pe jos

Și poetul acesta

e destul de mare

de câte ori are ocazia

apare

Astfel

unul coboară

iar celălalt 

dimpotrivă

Ce iluzie

sugestivă

SAU DESPRE SINGURĂTATE

Vorbește-mi despre dragoste

i-am spus

și crinul brusc

a înflorit

lăsându-mă în urmă

Singur și îndrăgostit

ROMÂNUL, OCAZIONAL, PARODIST

 

"Pliciuri" literare

Sunt p-aicea moşuleţi
Care chiar se cred poeţi,
Scriitori şi filozofi,
C-a dat colţu' în cartofi.
O zisei cam fără vină,
Dar n-am găsit altă rimă.
Inventator de butoi
Este George a lu' Budoi.
Georgică Universitaru'
A înghiţit de ieri ţiparu'
Şi l-a pus la marinat
În cinci sticle de Muscat.
Să ne delectăm niţel,
Cu domnul Zăgan Costel,
Crescându-i comedia
Pagina Wikipedia.
Sare poezia-n el
Ca fasolea în căţel.
Este altu' mai baban
Decât nea Costel Zăgan.
No talent, dar cu nevoia,
Se caţără David Boia,
Urcând printre ăi mai mari,
Dar n-are muşchi literari.
Adică, eminamente,
Scrie mult şi prostamente.
S-a-ngroşat în ei untura
C-aşa-i mare subcultura.
Să mai râdem dar niţel:
Alt poet, Barbu Girel,
Zice-se că-i consacrat.
O fi... dar la el în sat.
Poezia dânsului,
Bălăria câmpului.
Se votează, dă din cot
Ionică Vedetot.
Să ne desluşim niţel:
Este tot Barbu Girel.
Ne convinge că-i votat,
Cel mai tare comentat,
Ăl mai cunoscut poet,
Cu sonor deloc încet.
Dar la urmă şi la urmă,
Are versul tot de turmă
Preababanu', preababanu',
E Iurie Osoianu.
Ia româna petic - petic
Moldoveanu' nost' sovietic.
Greu de cap sau că e dus,
Are scuză că e rus.
Versuri ciumpe în ciupercă
Găsim la Dumitru Delcă.
Crezând că ce scrie... poate
Rămâne-n eternitate.
Dar dacă le scrii din mână,
Versul iese fără vână.
La bodegă, La Gherase,
Are-n rafturi Almanahe.
Luaţi-le şi le tociţi
Ca să vă mai primeniţi!
Ce mai lula-tura-vura,
Omorâţi literatura
Pe citatepedia,
Şi mare-i comedia.
Lume, lume, soro lume,
N-aş mai da şi alte nume
Care sigur ar rima
Literar cu altceva.
Nu ştiu cum să-nchei mai bine
Recitalu' meu de rime.
Poate-n paşi de menuet,
Că dă bine în pamflet.
Unde pui că nu-s poet,
N-am profil pe internet
Şi nu sunt fenomenal,
Şi nici intelectual.
Când o fi la pensie,
Să scap de depresie,
Mă fac şi eu scriitor
Şi scot cărţi la rotisor.
Acum că se înnoi Anu',
Semnez - Ion Dunăreanu.

parodie de Ion Dunăreanu

DEȘERTUL DE CATIFEA, 2015

 * Ne-a pierit cheful de viață, dar și de moarte.

Costel Zăgan

O ZI CÂT O POEZIE

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire  

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar  

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian 

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri  

Costel Zăgan

 , 

Cezeisme II

  

6Tu, Serafic Monica, Claudia Stejar şi alţi 3

3 distribuiri

Îmi place

Comentează

Distribuie

0 comentarii

Activ

Scrie un comentariu...