marți, 1 februarie 2022

ROMÂNUL, OCAZIONAL, PARODIST

 

"Pliciuri" literare

Sunt p-aicea moşuleţi
Care chiar se cred poeţi,
Scriitori şi filozofi,
C-a dat colţu' în cartofi.
O zisei cam fără vină,
Dar n-am găsit altă rimă.
Inventator de butoi
Este George a lu' Budoi.
Georgică Universitaru'
A înghiţit de ieri ţiparu'
Şi l-a pus la marinat
În cinci sticle de Muscat.
Să ne delectăm niţel,
Cu domnul Zăgan Costel,
Crescându-i comedia
Pagina Wikipedia.
Sare poezia-n el
Ca fasolea în căţel.
Este altu' mai baban
Decât nea Costel Zăgan.
No talent, dar cu nevoia,
Se caţără David Boia,
Urcând printre ăi mai mari,
Dar n-are muşchi literari.
Adică, eminamente,
Scrie mult şi prostamente.
S-a-ngroşat în ei untura
C-aşa-i mare subcultura.
Să mai râdem dar niţel:
Alt poet, Barbu Girel,
Zice-se că-i consacrat.
O fi... dar la el în sat.
Poezia dânsului,
Bălăria câmpului.
Se votează, dă din cot
Ionică Vedetot.
Să ne desluşim niţel:
Este tot Barbu Girel.
Ne convinge că-i votat,
Cel mai tare comentat,
Ăl mai cunoscut poet,
Cu sonor deloc încet.
Dar la urmă şi la urmă,
Are versul tot de turmă
Preababanu', preababanu',
E Iurie Osoianu.
Ia româna petic - petic
Moldoveanu' nost' sovietic.
Greu de cap sau că e dus,
Are scuză că e rus.
Versuri ciumpe în ciupercă
Găsim la Dumitru Delcă.
Crezând că ce scrie... poate
Rămâne-n eternitate.
Dar dacă le scrii din mână,
Versul iese fără vână.
La bodegă, La Gherase,
Are-n rafturi Almanahe.
Luaţi-le şi le tociţi
Ca să vă mai primeniţi!
Ce mai lula-tura-vura,
Omorâţi literatura
Pe citatepedia,
Şi mare-i comedia.
Lume, lume, soro lume,
N-aş mai da şi alte nume
Care sigur ar rima
Literar cu altceva.
Nu ştiu cum să-nchei mai bine
Recitalu' meu de rime.
Poate-n paşi de menuet,
Că dă bine în pamflet.
Unde pui că nu-s poet,
N-am profil pe internet
Şi nu sunt fenomenal,
Şi nici intelectual.
Când o fi la pensie,
Să scap de depresie,
Mă fac şi eu scriitor
Şi scot cărţi la rotisor.
Acum că se înnoi Anu',
Semnez - Ion Dunăreanu.

parodie de 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LUPUL DE STEPĂ AL POEZIEI

 Ca un lup aleargă poemul ca un lup timpul aleargă lăsând în suflet totemul să dispară lumea largă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE